“Gâscan” de Botoşani
Când rosteşti numele lui Dobrin, te gândeşti, inevitabil, la FC Argeş sau la generaţia Mexico ’70, turneu mondial la care el, culmea, nu a jucat. Puţini însă asociază numele “Gâscanului” cu Botoşaniul. În micuţul oraş din Moldova, Nicolae Dobrin şi-a expus ultimele numere de magie şi, chiar şi astăzi, lumea de aici păstrează vie amintirea sa. În sezonul ’85-’86, el a fost antrenor-jucător la CS Botoşani.
“Domnule, eu am avut două mari bucurii în viaţa asta! Una a fost să fiu coleg cu Dobrin şi cealaltă să fiu antrenat de Dobrin“, îşi începe povestirea Vasile Epure, fost coleg al “Gâscanului” la CS Botoşani. Cu fotbalul a terminat-o devreme, la doar 26 de ani, şi acum lucrează ca dispecer la o firmă din oraş, dar ochii i se aprind când începe să rememoreze sezonul 1985-1986, petrecut alături de Nicolae Dobrin.
“6.000 de oameni la primul antrenament!”
Cum a fost posibil ca unul dintre cei mai mari jucători din istoria României să ajungă la Botoşani? “Nicolae Dobrin a fost de două ori la noi. Prima dată a fost repartizat aici de partid, dar n-a stat nici măcar o zi. A doua oară a venit în ’85. Aveam atunci un preşedinte foarte influent. Colibaba se numea… Era un fel de Jean Pădureanu al zilelor noastre! El l-a convins să vină la echipă. Ţin minte şi acum momentul în care Dobrin a intrat pentru prima dată în vestiar. Am îngheţat, pur şi simplu! Tremuram din toate încheieturile când l-am văzut. Abia am putut să-i întind mâna când a trecut prin dreptul meu pentru a mă saluta“. Emoţia din vestiar s-a mutat rapid în tribunele Municipalului din Botoşani: “La primul antrenament au venit 6.000 de oameni! Era nebunie curată! Treptat, ne-am obişnuit cu această atmosferă, pentru că se umplea stadionul la fiecare meci. Chiar şi la antrenamente veneau câte 3.000-4.000 de spectatori. Nu vă puteţi imagina ce impact a avut asupra botoşănenilor. El, aveam să descoperim ulterior, era un om foarte modest…“, continuă Epure.
Antrenamente scurte şi glume marca “Gâscanul”
Postura de antrenor-jucător pe care o avea “Prinţul din Trivale” la CS Botoşani le-a permis foştilor elevi să descopere şi o altă latură a lui Dobrin, cea de tehnician: “V-am spus că era un om modest, chiar dacă era marele Nicolae Dobrin. Vorbea de la egal la egal cu noi şi era un excelent pedagog. Îi plăceau antrenamentele scurte! Ne-a şi spus: «Băi, decât să vă alerg două ore, mai bine facem un antrenament de 45 de minute şi după aceea vă duceţi şi voi la un şpriţ!». Ştia cum să ne abordeze, dar uneori ne mai lua şi la mişto. Ţin minte că, odată, a venit în vestiar şi a întrebat: «Cine e obosit astăzi?». Au ridicat vreo şase sau şapte mâinile sus şi, când am ajuns pe teren, i-a pus să dea ture vreo două ore, cât timp noi, ceilalţi, am încins o miuţă“.
“Cunoscându-l pe Dobrin, am înţeles de ce nu s-ar fi transferat niciodată la Real Madrid. Lui îi plăcea prea mult la Piteşti. Şi când era la noi, fugea de două ori pe săptămână acasă“. (Vasile Epure, fost fotbalist CS Botoşani)
101 este numărul camerei ocupate de Nicolae Dobrin la hotelul Rapsodia, în perioada petrecută la Botoşani. “Gâscanul” a preferat hotelul, deşi i se oferise o locuinţă de serviciu în oraş
“Intra la 3-0 pentru noi şi se făcea imediat 3-2″
Fragmentele poveştii lui Dobrin la Botoşani sunt completate de un alt fost coleg, Paul Cucu: “Lumea îl cerea pe teren la fiecare meci, iar când atingea mingea, parcă înnebuneau toţi“, spune acesta cu zâmbetul pe buze. “Da, intra pe finalul partidelor, când aveam două-trei goluri în faţă, şi lua mingea şi făcea spectacol. Bine, de cele mai multe ori se făcea 3-2, că mai era încă un băiat în echipă, tehnicuţ aşa, şi pasau doar între ei. Pierdeau mingea şi adversarii ne dădeau gol. Dar lumea nu se putea supăra pe el!“, adaugă Epure.
Dobrin a stat doar un sezon în Moldova, terminând pe locul şase, în liga secundă, cu CS Botoşani.
Sursa: ProSport
.jpg)
