“Cum e posibil ca un club fiu să învingă clubul tată?”

Era prin 1965. În semifinalele Cupei României, la Ploieşti, un meci socotit, apriori, de familie: Dinamo Piteşti – Dinamo Bucureşti. Printre “curcanii” piteşteni, Micky Nagy, Mircea Stoenescu, Ţârcovnicu, Ţurcan, Spiridon Niculescu, Ilie Stelian şi, mai ales, “fakirul” Gicu Dobrin, pe atunci de numai 17 ani. Printre “curcanii-şefi”, de la centru, Pârcălab, Frăţilă, Petru Emil, Gică Ene, Corneliu Popa, Utu, Nelu Nunweiller.

Antrenorii celor două formaţii, Gil Mărdărescu la “surata” mică (Dinamo Piteşti); Angelo Niculescu, la echipa-etalon a Internelor. Un fel de dispută între David şi Goliat. Pe teren, invers! Cei care s-au “înfoiat” mai dihai, animaţi în permanenţă de “giuvaierul cu pene de gâscan” (Dobrin), au fost… “curcanii” mai mici, “de pe Argeş în jos, pe un mal frumos”! În minutul 30, Micky Nagy, de la Dinamo Piteşti, înscrie unicul gol al întâlnirii (4 iulie 1965).

Publicul ploieştean, cunoscător de fotbal, a aplaudat la scenă deschisă jocul dezinvolt, fără complexe, al piteştenilor. Iată că zvonurile potrivit cărora piteştenii vor face doar figuraţie pe teren, pentru a nu deranja pe colegii lor “curcani” cu penaj superior, nu s-au adeverit nicicum… A câştigat, fără doar şi poate, echipa mai bună în acea semifinală de Cupă.

Supărare mare, în fief-ul Internelor!!! Cum adică, “buturuga mică” să răstoarne “carul mare”, cum relata presa de a doua zi?!? Ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, un tip extrem de dur, transmite urgent un Ordin preşedintelui clubului piteştean, Puiu Rapaport. Un Ordin prin care îl face zob! Praf şi pulbere. Ţăndări. Cum e posibil - se precizează în mod expres - ca un club-fiu (Dinamo Piteşti) să învingă clubul tată (Dinamo Bucureşti)?!? Unde s-a mai pomenit aşa ceva? În ce ţară ne aflăm, în Patagonia? Să dea, prin urmare, explicaţii… în scris! Urgentissim. Cine poartă vina. Cine şi de ce. De ce nu s-a dat echipa piteşteană la o parte. Preşedintele Rapaport raportează sec, în scrisoarea de răspuns. “De vină e tovarăşul Virgil (Vintilă) Mărdărescu. E un antrenor foarte încăpăţânat, care, pur şi simplu, nu înghite pe Dinamo Bucureşti!

Ministrul Alexandru Drăghici, în scrisoarea-ordin de contra-răspuns: “Imediat, acest Mardarescu sa fie destituit! Ordin!”

Preşedintele clubului piteştean “se execută”! Cu exact trei zile înainte de disputarea finalei cu Ştiinţa Cluj, îl cheamă la el în birou pe antrenorul Gil Mărdărescu şi-i comunică sec faptul că e… concediat! Gil solicită explicaţii. Nu primeşte nici una… Rămâne… mut de uimire! Dat afară fără nici un motiv. Fără să ştie măcar de ce…

“Fotbal, întâmplări, culise” – Ilie Dobre, editura Paralela 45, 2004

Etichete: cupa romaniei, featured, semifinala, vintila mardarescu