Tată recordman, fiu ghinionist

Constantin Stancu, o figură proeminentă în galeria de vedete a clubului FC Argeş, atunci când noţiunea de vedetă nu avea conotaţia de azi… Până la 34 de ani, atunci când s-a retras din activitate, a jucat la o singură echipă: FC Argeş! Şi nu a făcut-o oricum, ci oricât! A jucat de 447 de ori în tricoul alb-violet, a fost om de bază în atâtea şi atâtea ediţii de campionat, dedicat trup şi suflet clubului din Trivale. În cariera sa, Telu Stancu a realizat un record unic, imposibil de egalat în ziua de astăzi.
De partea cealaltă Ciprian Stancu, o speranţă a fotbalului argeşean, portarul care a stat tot timpul în umbra lui Dani Coman. A crescut odată cu generaţia de aur a lui Mutu şi Neaga, a urcat la echipa mare atunci când a trebuit, pe valoare şi nu pe nepotisme, cu toate că tatăl lui putea pune o vorbă bună, fiind antrenor secund atâţia ani la FC Argeş, dar atât… Ciprian nu a apucat să joace niciodată în Liga I, a fost de foarte multe ori rezervă, dar nu a avut satisfacţia ca măcar un minut să simtă cum este să aperi poarta în Liga I. Frustrarea este cu atât mai mare, cu cât tatăl său deţine recordul de jocuri în Divizia A!
Constantin Stancu: „Nu m-am gândit niciodată să devin jucătorul cu cele mai multe prezenţe în Divizia A, am jucat atât cât am putut şi cât au avut nevoie de mine antrenorii pe care i-am avut! În 1989, pe când era antrenor Alexandru Moldovan, m-am aşezat pentru prima oară pe banca tehnică, ca antrenor secund. Am stat şase luni, după care am rămas secundul lui Speriatu. Imediat după Revoluţie mi s-a oferit postul de principal la FC Scorniceşti, retrogradată automat în Divizia C, pe care am promovat-o chiar în acel an în B. A fost ultima dată când am mai jucat fotbal, în Divizia C. Ca antrenor principal la FC Argeş am avut două încercări: prima oară s-a întâmplat în ediţia 1992-1993, în primul an din Divizia B. Am preluat echipa în etapa a 16-a, cu două runde înainte de terminarea turului, şi am stat până la venirea lui Ion Moldovan, 19 etape în total. A doua oară, după plecarea lui Bondrea, am preluat pe FC Argeş de la începutul campionatului 1995-1996. 13 etape am rezistat atunci, fiind înlocuit după înfrângerea cu Steaua, 1-2. Înainte de aceasta bătusem acasă pe Naţional cu 4-0, pe Craiova cu 2-0 sau pe Rapid cu 3-2, dar a fost adus Cârstea, care a fost preferat pentru că avea mai multã experienţă“.
La FC Argeş au mai evoluat şi alţi copii ale fostelor glorii. Adrian Voicu, fiul lui Ion Voicu, Andrei Bărbulescu, fiul lui Ilie Bărbulescu sunt doar câteva exemple. Ei au avut mai mult noroc decât Ciprian Stancu, jucând în prima divizie pentru FC Argeş.











.jpg)

un om de mare caracter
şi de bun simţ.
lam auzit anul trecut într-o emisiune TV la un post din câmpulung.
pe când antrena acolo pe muscelu în liga 3 sezonul trecut.
Telu Stancu a insemnat eleganta ARGESULUI ! Eu am sa-l respect toata viata si va spun ca si fratele lui, dumnezeu sa-l ierte, tot asa elegant era, ca si el !
Noi, cei mai mici, ca era diferenta de 4 ani intre noi,eram vrajiti de valoarea lor ! Generatia lor, adica generatia ’56, a fost cea de aur a ARGESULUI ! Ei au facut pasul direct, de la juniori republicani, la echipa mare ! Atunci,exista echipa de tineret intre ele ! In deschiderea meciului echipelor mari, se jucau meciurile echipei de tineret ! Noi, am iesit de mai multe ori campioni nationali la tineret, decat la echipa mare ! Asta arata ca intotdeauna, PITESTIUL, a avut asigurata “ziua de maine” ! Ganditi-va ce insemna sa vezi un meci de tineret, in care juca MIRCEA DOBRIN,(multi au spus ca daca se tinea de fotbal, ajungea mai mare decat nea GICU, pentru ca aveau acelasi joc si aceleasi fente, cu mentiunea, ca MIRCI,ca asta era diminutivul lui, era mult mai iute)si dupa aceea altul, in care juca nea GICU ! Pe langa ei, a aparut aceasta generatie de aur(’56) a PITESTIULUI si spectacolul, era la el acasa, la PITESTI !
păcat că sa desfinţat campionatul de tineret.
că acum ne înpiedicăm de echipele astea prinn liga 2.
şi fac jocurile unora asta e liga 2 cu 100 de echipe şi liga 3 cu 300 de echipe.