Ion Lăpuşneanu

Ion (Jean) Lăpuşneanu s-a născut la data de 8 decembrie 1908. A jucat ca portar de fotbal la echipele Banatul Timişoara, Sportul Studenţesc din Bucureşti (1930), Venus Bucureşti (1932). A debutat la Echipa naţională de fotbal a României la 15 septembrie 1929 în meciul Bulgaria – România 2-3 (1-1), desfăşurat la Sofia. Are 10 prezenţe în Naţionala de fotbal a României, ultimul meci jucându-l la 2 octombrie 1932 la Bucureşti: România – Polonia 0-5 (0-4). După acest meci, nu a mai fost selecţionat.

În anul 1930 a fost selecţionat în lotul echipei naţionale de fotbal a României care a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din Uruguay 1930. A evoluat ca portar (cu numărul 1 pe tricou) în ambele meciuri ale naţionalei de fotbal a României de la turneul final din Uruguay 1930, încasând 5 goluri (1 de la Peru şi 4 de la Uruguay).

Ulterior a devenit antrenor de fotbal, pregătind în perioada 1942-1943 Echipa naţională de fotbal a României. În perioada august-octombrie 1942, selecţionata României a jucat 3 meciuri cu echipe de fotbal ale ţărilor Axei: Germania – România 7-0 (1-0), Slovacia – România 1-0 (1-0), România – Croaţia 2-2 (1-2). Cu un palmares negativ, el a fost înlocuit de Emerich Vogl ca antrenor la echipa naţională în anul 1943.

A antrenat mai târziu echipele de fotbal FC Politehnica Timişoara (1948-1949) şi Dinamo Piteşti. A fost primul antrenor al echipei noastre, şi a antrenat-o timp de 4 sezoane. A încetat din viaţă la data de 25 februarie 1994.