Dan Moromete, cel mai glumeţ jucător din istoria lui FC Argeş

Mulţi suporteri argeşeni trecuţi de prima tinereţe îl ştiu pe Dan Moromete din vremea când juca la FC Argeş. Fotbalist foarte tehnic, dar care nu s-a realizat pe măsura talentului său, Moromete a păşit în fotbalul mare atunci când se retrăgea marele Nicolae Dobrin. Spre deosebire de alţi fotbalişti, „Moro” a avut, şi mai are încă, un simţ deosebit al umorului spontan. Multe din glumele lui trăiesc şi astăzi…

A debutat într-un meci blat
Născut la 18 mai 1966, Dan Moromete a început fotbalul la FC Argeş cu antrenorii Dan Silvăşan şi Leonte Ianovschi. A jucat la lotul naţional de tineret care se numea pe atunci „Luceafărul”, alături de regretatul Jean Bănuţă, bun prieten cu el. În Divizia A, Moromete a debutat în sezonul 1982 – 1983 într-un meci din deplasare cu FCM Bacău. „Era un meci-blat de care eu nici n-am avut habar. Mă miram ca fraierul că, atunci când noi dădeam gol, mai mulţi colegi de-ai mei nici nu se bucurau… Mi-au spus mai târziu că era blat să câştige Bacăul…”, îşi aminteşte fostul jucător al Argeşului.

A jucat peste 400 de meciuri în trei divizii
Până la vârsta de 36 de ani, când s-a lăsat de fotbal, „Moro” a jucat peste 100 meciuri în Divizia A şi peste 300 în „B” şi „C”. În prima divizie a evoluat la FC Argeş, Jiul Petroşani şi Inter Sibiu, iar în celelalte două, la Dacia Piteşti, Unirea Câmpulung şi Electronistul Curtea de Argeş. A fost selecţionat la lotul de tineret alături de Lupescu, Răducioiu, Sava, Jercălău, Prunea, Ion Gigi, Motroc, Matei şi alţii. În cariera lui i-a avut ca antrenori pe Florin Halagian, Gheorghe Olah, Nicolae Dobrin, Constantin Cârstea, Tică Oţet, Gogu Tonca, Petre Libardi, Mihai Zamfir, Andrei Speriatu, Florin Marin şi Viorel Hizo.

Cum l-au păcălit Bebe Iovănescu şi Stelică Badea
„Eram cu FC Argeş în primul meu cantonament cu echipa mare, la Bistriţa, iar Armeanul era antrenor. După antrenament, într-o seară, Bebe Iovănescu şi Stelică Badea mi-au spus să mă duc la Halagian şi să-i spun să facem şi noi un şpriţ şi un grătar după antrenament. Nu mi-am dat seama că cei doi au făcut mişto de mine, şi am luat-o de bună… I-am zis chiar aşa: «Domn’ profesor, hai să facem şi noi un şpriţ şi un grătar după antrenament!». Armeanu’ m-a înjurat de vreo două-trei ori şi mi-a zis că la 5.00 dimineaţă am tren spre casă… Mi-am făcut bagajul şi am plecat la gară, deşi nu aveam niciun ban. După ce m-am urcat în tren, i-am spus controlorului că n-am bilet şi nici bani şi i-am dat un tricou…”, povesteşte Dan Moromete.

„La Jiul, în cinci luni mi-am luat maşină!”
După acest episod, Moromete a fost transferat la Jiul. „Telu Stancu m-a învăţat ce să le cer celor de la Jiul: 50.000 de lei şi să mă bage la facultate. Oamenii mi-au dat butelie, aragaz, televizor color, frigider şi garsonieră în Petroşani. Nu mi-au dat 50.000 de lei, ci 35.000. Banii mi-au fost daţi de un securist din Petroşani, erau împăturiţi în ziar şi mi-au fost daţi în faţa FRF. De bucurie că aveam atâţia bani, nici nu am mai insistat să mă bage la facultate, aşa cum erau toţi jucătorii de la Jiul. Eram angajat ca vagonetar la mină şi aveam salariu de 5.300 de lei pe lună. Mai aveam 3.500 de lei primă la victorie pe teren propriu şi 5.000 în deplasare. După primele 5-6 luni la Jiul, mi-am luat maşină!”, îşi aminteşte Moro.

Amintiri cu Leonte Ianovschi şi Nicolae Dobrin
„Eram la echipa de tineret a Argeşului, şi nea Lenci ne-a spus la începutul antrenamentului să facem ce vrem cu mingea. Ştiţi ce am făcut eu? Am luat un ac pentru umflat mingile şi am dezumflat-o! Când a văzut nea Lenci ce am făcut, mi-a dat 50 de şuturi în fund de mi-au luat foc chiloţii şi nu mai puteam să stau nici pe scaun…”,

„Nea Gicu era antrenor principal la FC Argeş şi Cârstea,  antrenor secund. Eram tânăr, abia venit la echipă, şi nea Gicu m-a întrebat: «Moro, ai văzut maimuţa până acum? Cum e aşezată, aşa (şi face semn vertical), sau aşa (face semn orizontal)?». I-am spus că nu ştiu… «Uite, un fotbalist care la 18-19 ani nu s-a dat la maimuţă!”», m-a făcut de râs nea Gicu în faţa colegilor…”

„Când era antrenor-jucător la Târgovişte, nea Gicu Dobrin a vrut să mă ia la echipă. M-a dus acolo şi mi-a spus: «Vezi pomii ăştia care împrejmuiesc stadionul? Sunt martori şi încărcaţi cu oameni la meciuri când joc eu». Ştiu că la primul antrenament după ce a venit nea Gicu la Târgovişte, au fost peste 5.000 de spectatori în tribune. Era iubit, apreciat şi stimat ca nimeni altul”.

„La Jiul l-am avut antrenor pe Ladislaw Vlad. Omul nu vorbea bine româneşte. La un meci în care driblam cam mult, antrenorul mi-a spus «Moro, la mine, nu floricel», adică trebuia să pasez, nu să driblez prea mult, nu să fac «floricele» De atunci «Floricel» i-a rămas numele..”

„Jucam pe terenul sintetic de la FC Argeş contra unor diletanţi pe care îi băteam mereu. Unul din ei ar fi făcut tot posibilul să ne bată măcar o dată. L-am văzut că suferea şi l-am întrebat dacă vrea să ne bată. Mi-a spus pe nerăsuflate că vrea. Bine, atunci dă-i tricoul tău ăluia de pe margine şi lasă-l să joace în locul tău! De ciudă, a început să plângă…”.

„Aşteptam într-o staţie autobuzul care tocmai sosise. O femeie mă întreabă ce număr are. Mă duc în spatele autobuzului să-i văd numărul şi îi spun: 31 – AG – 1952. Femeia se uita nedumerită la mine şi, de ruşine, nici nu s-a mai urcat în autobuz…”

„Jucam table cu un prieten în faţa blocului şi un taximetrist opreşte maşina în dreptul nostru şi îmi zice: <Nu vă supăraţi, caut blocul B 15>. I-am răspuns imediat că nu mă supăr, să îl caute…

În ultimii ani, Dan Moromete a muncit în Spania. Timp de şase luni a îngrijit un bătrân de 90 de ani care fusese aghiotantul generalului Franco. „Seara, trebuia să-i bag bătrânului un supozitor în fund. Odată a tras moşul un pârţ până să-i bag supozitorul. Râzând, şi-a cerut scuze: «perdona me, perdona me!». Râzi tu, râzi, că ţi-am luat 800 de euro şi luna asta”, povesteşte Moro.

„Când jucam la Dacia Piteşti şi Andrei Speriatu era antrenor principal, mi-a spus să stau la colţul careului de 16 metri atunci când aveam de executat un corner. Eu am uitat şi stăteam în altă parte, iar când mingea a fost centrată acolo unde trebuia să fiu, Andrei Speriatu mi-a strigat: «Morooo, unde stai?». În Prundu stau, nea Speri, ai uitat? Unii au râs, chiar şi Speri, după care m-a schimbat…”

Obiectiv Argeşean

Etichete: dan moromete, featured